O, Soare, știu că ești acolo,
Chiar dacă nu Te văd acum...
Căci simt cum raza Ta fierbinte
Îmi încălzește-al vieții drum...
E ceru-ntunecat ca plumbul
Și împăienjenit de nori...
Și umbra-i cade peste mine
Așa de grea adeseori...
Și simt cum parcă mă zdrobește -
Mă-ntreb: ”A mai rămas ceva?”
Atunci pământul licărește –
Sus, ești Tu, Soare-n slava Ta... !
Ești o Cascadă de Lumină
A cărei râuri m-a cuprins,
Ce S-a-nălțat Stăpân pe boltă
Și plumbul morții a învins... !
Încremenit de strălucire,
Privesc la frumusețea Ta... –
Deși Te-am mai văzut ’nainte,
Nu Te știusem chiar așa...
E poate vis al veșniciei...
Sau chiar aievea... ? - Prea frumos... !
Așa de cald... Și-așa de mare
Ești, Soare scump, Isus Hristos... !
Amin.